Apetitul reprezintă dorinţa de a ingera anumite alimente, reflex dobândit prin experienţe anterioare, mai ales gustative. Necesitatea de alimentare este condiţionată de valoarea calitativă şi cantitativă a alimentelor, precum şi prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secreţia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric şi duodenal). Factorul psihic este decisiv în regiarea apetitului.
lnapetenţa lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca; ea trebuie diferenţiată de saţietatea precoce care apare în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrita atrofi
că etc.
Anorexia absenţa foamei sau apetitului şi poate fi: selectivă (doar pentru anumite alimente, tipică flind anorexia pentru carne în neoplasmele gastrice); totală (pentru toate alimentele, frecvent psihică); progresivă, in cancerul gastric; falsă, datorită fricii de a apărea durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihică cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).
Hipererexia -creşterea apetitului, în perioade de convalescenţă după unele boli, în eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.
Polifagia nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente in dorinţa de obţinere a senzaţiei de saţietate': în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipota
lamusuiui.
Organismul uman are nevoie să ingereze şi să absoarbă alimente de calitate buna si in cantitate suflmenta, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor
şi pentru a-şi menţine energia necesară funcţionării.
Este bine cunoscut faptul că există o serie de boli digestive cu incidenţă mare pe anumite spaţii geografice în care populaţia prezintă anumite obiceiuri alimentare sau este privată de hrană. Se ştie că bolile cardiovasculare sunt mai frecvente acolo unde alimentaţia este mai bogată în grăsimi animale, creşterea colesterolului fiind una din cauzele determinante ale mortalităţii prin infarct miocardic sau accident vascular. În zonele sărace ale lumii, carenţele de factori nutritionali, în special de proteine, conduc la apariţia unor boli carenţiale sau induse de scăderea imunităţii organismului.
Hrana modificată prin diverse procedee moderne, precum şi ingredientele folosite in prepararea alimentelor pot constitui un pericol pentru sănătate. Cu cât hrana folosită respectă principiile naturale, este mai ecologică, mai puţin modificată, cu atât este mai sănătoasă.
În afară de oxigen toate celelalte substanţe necesare organismului provin din alimente care se găsesc în mediul înconjurător sub forme foarte variate, forme în care nu pot fi trimise la ţesuturi şi folosite de organism. Alimentele trebuie să fie transformate din punct de vedere fizic şi chimic prin digestie, pentru a fi primite şi integrate
în organismul omenesc. Ele sunt fărâmiţate prin masticatie şi tratate succesiv de salivă, sucul gastric, secreţiile pancreasului, ficatului şi mucoasei intestinale.
Fermentii digestivi împart moleculele proteinelor, glucidelor şi grăsimilor din alimente în fragmente mai mici şi mai simple care pot să străbată bariera mucoasei intestinale şi să treacă în sânge. Peretele intestinului apără mediul intern de invazia moleculelor proprii ţesuturilor altor fiinte vegetale sau animale. După digestia anestinală fracţiunile de proteine are provin din mea animale or sau din vegetaie nu mai au nimic Specific şi caracteristic fiinţelor de la care au provenit; numai după această b'ansformare substanţe e din alimente sunt absorbite şi integrate în tesuturile omului devenind substanţe proprii şi specifice fiinţei umane. Bariera pe are o constituie mucoasa intestinală între mediul extern şi organism nu e întotdeauna de nestrăbătut; ea lasă să pătrundă uneori proteine e animale sau vegetale netransformate şi care constituie substanţe străine pentru om. Asa se explică fenomenul de sensibilizare şi de intoleranţă la unele substanţe alimentare; în aceste situaţii organismul omului reacţionează printr-o serie întreagă de modificări locale sau generale încadrate în limbajul general în noţiunea de alergie sau idiosincrazie, care înseamnă de fapt o reactivitate modificată a organismului faţă de unii
agenţi externi.
În alimente, factorii nutritivi sau principiile alimentare se găsesc sub forma unor combinaţii complexe care nu ar putea fi utilizate. De aceea este necesară transformarea lor în elemente mai simple, care să poată fi absorbite de către organism. Prima etapă a acestor transformări se realizează la nivelul aparatului digestiv, de unde, pe calea circulaţiei sangvine şi limfatice, elementele nutritive transformate ajung n celule; aici are loc o a doua etapă de transformare metabolică;
citeste si :Tratament insomnie
Metabolismul şi nutriţia Schimbul permanent de substanţe şi energie dintre organism si mediu se numeşte
metabolism şi reprezintă funcţia fundamentală a vieţii. Încetarea metabolismului determină moartea organismului. Pentru a elibera energia ce se găseşte acumulată în
substanţele alimentare au loc în organism reacţii chimice, enzimatice, în urma cărora rezultă şi substanţe care vor fi eliminate în mediul extern. Energia intrată în organism nu se pierde, ci se transformă şi se întoarce în mediu sub alte forme. Metabolismul are două laturi distincte:
-de sinteză, de refacere a ţesuturilor proprii din substanţe simple, numită anabolism;
de descompunere a substanţelor compuse, de degradare în scop energetic, numită catabolism.
În procesele metabolice sunt implicaţi aşa-zişii factori nutritivi sau principii alimentare cu ajutorul cărora organismul funcţionează în condiţii nomale.
Nutriţie reprezintă, deci totalitatea proceselor organismului implicate în aportul şi utilizarea produselor alimentare. Nutrimentele (substanţele nutritive) sunt folosite în trei man“ direcţii:
-pentru creştere şi dezvoltare; pentru întreţinerea şi repararea ţesuturilor; pentru obţinerea energiei necesare activităţii. Substanţele nutritive esenţiale (principiile alimentare) ce sunt implicate în fiziologia organismului sunt: glucide (hidrocarbonate, zaharide), proteine (protide), lipide (grăsimi), vitamine, săruri minerale.
 |
| digestia,nutritia,metabolism |
lnapetenţa lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca; ea trebuie diferenţiată de saţietatea precoce care apare în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrita atrofi
că etc.
Anorexia absenţa foamei sau apetitului şi poate fi: selectivă (doar pentru anumite alimente, tipică flind anorexia pentru carne în neoplasmele gastrice); totală (pentru toate alimentele, frecvent psihică); progresivă, in cancerul gastric; falsă, datorită fricii de a apărea durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihică cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).
Hipererexia -creşterea apetitului, în perioade de convalescenţă după unele boli, în eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.
Polifagia nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente in dorinţa de obţinere a senzaţiei de saţietate': în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipota
lamusuiui.
Organismul uman are nevoie să ingereze şi să absoarbă alimente de calitate buna si in cantitate suflmenta, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor
şi pentru a-şi menţine energia necesară funcţionării.
Este bine cunoscut faptul că există o serie de boli digestive cu incidenţă mare pe anumite spaţii geografice în care populaţia prezintă anumite obiceiuri alimentare sau este privată de hrană. Se ştie că bolile cardiovasculare sunt mai frecvente acolo unde alimentaţia este mai bogată în grăsimi animale, creşterea colesterolului fiind una din cauzele determinante ale mortalităţii prin infarct miocardic sau accident vascular. În zonele sărace ale lumii, carenţele de factori nutritionali, în special de proteine, conduc la apariţia unor boli carenţiale sau induse de scăderea imunităţii organismului.
Hrana modificată prin diverse procedee moderne, precum şi ingredientele folosite in prepararea alimentelor pot constitui un pericol pentru sănătate. Cu cât hrana folosită respectă principiile naturale, este mai ecologică, mai puţin modificată, cu atât este mai sănătoasă.
În afară de oxigen toate celelalte substanţe necesare organismului provin din alimente care se găsesc în mediul înconjurător sub forme foarte variate, forme în care nu pot fi trimise la ţesuturi şi folosite de organism. Alimentele trebuie să fie transformate din punct de vedere fizic şi chimic prin digestie, pentru a fi primite şi integrate
în organismul omenesc. Ele sunt fărâmiţate prin masticatie şi tratate succesiv de salivă, sucul gastric, secreţiile pancreasului, ficatului şi mucoasei intestinale.
Fermentii digestivi împart moleculele proteinelor, glucidelor şi grăsimilor din alimente în fragmente mai mici şi mai simple care pot să străbată bariera mucoasei intestinale şi să treacă în sânge. Peretele intestinului apără mediul intern de invazia moleculelor proprii ţesuturilor altor fiinte vegetale sau animale. După digestia anestinală fracţiunile de proteine are provin din mea animale or sau din vegetaie nu mai au nimic Specific şi caracteristic fiinţelor de la care au provenit; numai după această b'ansformare substanţe e din alimente sunt absorbite şi integrate în tesuturile omului devenind substanţe proprii şi specifice fiinţei umane. Bariera pe are o constituie mucoasa intestinală între mediul extern şi organism nu e întotdeauna de nestrăbătut; ea lasă să pătrundă uneori proteine e animale sau vegetale netransformate şi care constituie substanţe străine pentru om. Asa se explică fenomenul de sensibilizare şi de intoleranţă la unele substanţe alimentare; în aceste situaţii organismul omului reacţionează printr-o serie întreagă de modificări locale sau generale încadrate în limbajul general în noţiunea de alergie sau idiosincrazie, care înseamnă de fapt o reactivitate modificată a organismului faţă de unii
agenţi externi.
În alimente, factorii nutritivi sau principiile alimentare se găsesc sub forma unor combinaţii complexe care nu ar putea fi utilizate. De aceea este necesară transformarea lor în elemente mai simple, care să poată fi absorbite de către organism. Prima etapă a acestor transformări se realizează la nivelul aparatului digestiv, de unde, pe calea circulaţiei sangvine şi limfatice, elementele nutritive transformate ajung n celule; aici are loc o a doua etapă de transformare metabolică;
citeste si :Tratament insomnie
Metabolismul şi nutriţia Schimbul permanent de substanţe şi energie dintre organism si mediu se numeşte
metabolism şi reprezintă funcţia fundamentală a vieţii. Încetarea metabolismului determină moartea organismului. Pentru a elibera energia ce se găseşte acumulată în
substanţele alimentare au loc în organism reacţii chimice, enzimatice, în urma cărora rezultă şi substanţe care vor fi eliminate în mediul extern. Energia intrată în organism nu se pierde, ci se transformă şi se întoarce în mediu sub alte forme. Metabolismul are două laturi distincte:
-de sinteză, de refacere a ţesuturilor proprii din substanţe simple, numită anabolism;
de descompunere a substanţelor compuse, de degradare în scop energetic, numită catabolism.
În procesele metabolice sunt implicaţi aşa-zişii factori nutritivi sau principii alimentare cu ajutorul cărora organismul funcţionează în condiţii nomale.
Nutriţie reprezintă, deci totalitatea proceselor organismului implicate în aportul şi utilizarea produselor alimentare. Nutrimentele (substanţele nutritive) sunt folosite în trei man“ direcţii:
-pentru creştere şi dezvoltare; pentru întreţinerea şi repararea ţesuturilor; pentru obţinerea energiei necesare activităţii. Substanţele nutritive esenţiale (principiile alimentare) ce sunt implicate în fiziologia organismului sunt: glucide (hidrocarbonate, zaharide), proteine (protide), lipide (grăsimi), vitamine, săruri minerale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu